inima lui amagita il duce in ratacire, ca sa nu-si mantuiasca sufletul si sa nu zica: "N-am oare o minciuna in mana?" (Isaia 44:20)
Acolo in cartea profetului Isaia, in context, e vorba despre inchinarea la idoli. Dar cred ca s-ar putea aplica si unor categorii din zilele noastre. Vai - cati spun in ziua de azi, in mod direct sau indirect, "nu exista Dumnezeu, aici pe pamant e raiul, aici e iadul". Unii chiar cred in fiinte superioare, poate chiar intr-un creator care n-are prea multe in comun cu Dumnezeul Bibliei. Altii il percep pe Dumnezeu intr-un mod nepotrivit: de exemplu, concepția panteistă susține că Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia și universul, cu propriile sale creații, fiind schimbător și imperfect (chiar am un amic care sustine ideea respectiva).
Sunt amagiti, inselati, dusi in ratacire, exact cum o spune versetul de mai sus. Cum oare nu pot sa se intrebe daca nu cumva e o minciuna ce cred ei? Ce le spune glasul constiintei lor? Nu-i framanta oare "gandul vesniciei" pe care l-a asezat Dumnezeu in fiecare om? (Ecl. 3:11)
