Am auzit recent, intr-o predica, cateva ganduri cu privire la viata si misiunea lui Ioan Botezatorul. El e acela mentionat in cateva profetii ale Vechiului Testament, una din ele (cea a profetului Isaia) fiind reamintita in trei dintre Evanghelii ca un ecou:
Iata glasul celui ce striga in pustiu: "Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile." (Matei 3:3, Marcu1:3, Luca 3:4)
Un lucru mi s-a parut foarte interesant: asemanarea lui Ioan cu profetul Ilie.
17. Va merge inaintea lui Dumnezeu, in duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor la copii si pe cei neascultatori la umblarea in intelepciunea celor neprihaniti, ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El." (Luca 1)
Chiar Domnul Isus Hristos, spune despre Ioan: daca vreti sa intelegeti, el este Ilie care trebuia sa vina. (Mat.11:14)
Cand Ahazia a cautat sa intrebe pe dumnezeul Ecronului daca se va vindeca, Dumnezeul cel adevarat il trimite pe Ilie sa mustre si sa-i pronunte sentinta pentru imparat. Iata cum il descriu oamenii lui Ahazia pe Ilie, cand li se cere acest lucru:
"Era un om imbracat cu o manta de par si incins cu o curea la mijloc." 2 Imparati 1:8
Si Ahazia il recunoaste: "Este Ilie, tisbitul."
Dupa aproape opt secole, il vedem pe Ioan:
A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (Ioan 1:6)
Ioan purta o haina de par de camila, si la mijloc era incins cu un brau de curea. (Mat.3:4)
Ce asemanare, chiar si la imbracaminte!
Cu siguranta, sunt mai multe asemanari ale celor doi in ceea ce priveste modul de viata si misiunea lor. Vreau insa sa scot in evidenta doua aspecte din viata lui Ioan.
Primul dintre ele: smerenia. Ca roada a Duhului Sfant, aceasta ar trebui sa se manifeste mult mai vizibil in vietile crestinilor. Ioan incepuse lucrarea pentru care fusese trimis, multi oameni veneau la el, pocaindu-se si fiind botezati de el. Domnul Isus a venit si a continuat intr-un fel lucrarea aceasta printre oameni, iar Ioan spune in smerenia lui:
"Dupa mine vine Cel ce este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg curelele incaltamintei. (Marc.1:7)
Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez. (Ioan.3:30)
Al doilea aspect: simplitatea. Ioan Botezatorul traia o viata simpla, neobisnuit de simpla in acele zile. Modul lui de viata era mult diferit fata de al celorlalti din vremea lui. Ma intreb, oare in ce aspecte am putea trai principiul simplitatii in viata noastra, aici unde ne-a asezat (sau trimis) Dumnezeu, in aceste vremuri?
Imi aduc aminte de versurile unei cantari crestine, care se refera la acest principiu al simplitatii in cateva domenii diferite ale vietii de credinta:
Fii simplu in credinta si fara-mpotrivire
Cuvantul din Scriptura in viata sa-l primesti
Isus sa-ti fie totul: si viata si iubire
Si dor si nazuinta si tot ce-ti mai doresti.
Fii simplu in credinta: rosteste adevarul
Intreg, cu-nflacarare, pe orisiunde treci.
Cu-o vorba poti sa mangai, ca si Mantuitorul
El semana iubire - sa fii ca El in veci!
Fii simplu in lucrare: slujeste-n umilinta
Si nu cruta vreo truda, cand bine poti sa faci.
O lume in jur se pierde, straina de credinta
Arata-i Calea sfanta. Cum oare poti sa taci?
Fii simplu in durere: nu geme peste fire
In inima alinul de pace sa-l pastrezi.
Cand teapa te patrunde, rosteste: "Trandafire,
Iti vad de-acum petala!" si-n Domnul sa te-ncrezi!
Fii simplu la plecare: te-asteapta Casa Sfanta
In ceruri Preaiubitul, un loc ti-a pregatit.
Si sangele iertarii, in alb te invesmanta,
Cum vei ajunge-acolo? E simplu: te-a iubit!
