Calvinistii par incapabili sa faca distinctie intre a face ceva pentru a merita un dar si a face ceva pentru a-l primi, etichetand ambele acte drept "contributii" in vederea mantuirii. Daca un copil intinde mana sa primeasca o bomboana, se considera ca plateste o parte din pretul ei? Oare pentru ca darul sa fie considerat cu adevarat gratuit, bomboana trebuie sa ii fie pusa in gura de catre cel care i-o ofere? Ba chiar sa ii fie indesata pe gat, ca el sa nu o mai poata arunca afara? [...]
Pozitia arminiana ar fi rezumata mai corect prin imaginea cuiva care ii arunca un colac de salvare celui care se ineaca si ii spune: "Apuca bine colacul si tine-te strans de el pana te trag afara." As spune ca niciun om salvat in acest mod nu ar visa ca s-a salvat singur sau ca a avut vreo "contributie" prin care sa-si fi meritat salvarea! Ar fi plin de recunostinta fata de cel care l-a salvat.
din cartea "Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit?", de David Pawson.
