Cu privire la har...

Divergentele cu privire la har ies in evidenta cand ajungem la intrebarile practice. Sub aspect negativ, poate acest har sa fie refuzat? Sub aspect pozitiv, trebuie sa facem ceva pentru a-l primi? Unii raspund "Nu" la ambele intrebari, altii raspund "Da".

Calvinistii par incapabili sa faca distinctie intre a face ceva pentru a merita un dar si a face ceva pentru a-l primi, etichetand ambele acte drept "contributii" in vederea mantuirii. Daca un copil intinde mana sa primeasca o bomboana, se considera ca plateste o parte din pretul ei? Oare pentru ca darul sa fie considerat cu adevarat gratuit, bomboana trebuie sa ii fie pusa in gura de catre cel care i-o ofere? Ba chiar sa ii fie indesata pe gat, ca el sa nu o mai poata arunca afara? [...]

Pozitia arminiana ar fi rezumata mai corect prin imaginea cuiva care ii arunca un colac de salvare celui care se ineaca si ii spune: "Apuca bine colacul si tine-te strans de el pana te trag afara." As spune ca niciun om salvat in acest mod nu ar visa ca s-a salvat singur sau ca a avut vreo "contributie" prin care sa-si fi meritat salvarea! Ar fi plin de recunostinta fata de cel care l-a salvat.

din cartea "Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit?", de David Pawson.

Botezul copiilor mici - biblic si rațional

Botezul copiilor mici - biblic si rațional (de Samuel Miller)

ACTUALIZARE: am mutat continutul pe un site dedicat, http://botezulcopiilormici.wordpress.com/

Versiunea cea mai recenta a traducerii se gaseste pe acel site, sau in mai multe formate aici: http://goo.gl/4ekW5A

Geneza 6: Fiii lui Dumnezeu?

"Cand au inceput oamenii sa se inmulteasca pe fata pamantului si li s-au nascut fete,
fiii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care si le-au ales.
Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va ramane pururi in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani."
Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime, oameni cu nume." (Geneza 6:1-4)

In urma cu multi ani cand citeam cu atentie pe acolo, mi se parea cel putin interesanta istorisirea asta. Cum adica, fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor? Nu erau toti fii si fiice, descendenti din Adam si Eva?
Pe parcurs ni s-a explicat pe la scoala duminicala despre descendentii lui Set, ai lui Cain, iar curiozitatea mea a scazut semnificativ. Pare credibila si suficient de solida interpretarea. Presupunand ca descendentii lui Set au fost evlaviosi, pe cand cei din Cain (si ceilalti fii ai lui Adam) nu, am zice ca n-ar fi fost un bun rezultat casatoriile intre ei.
Cativa ani mai tarziu, am auzit despre o alta interpretare, care mi s-a parut atat de ciudata la inceput, incat am respins-o fara sa cercetez prea adanc. Zicea ca o parte din ingeri (din cei care slujeau lui Dumnezeu pana atunci, nu dintre cei supusi lui Satan), ar fi venit pe Pamant in trupuri asemanatoare oamenilor, si-ar fi luat neveste dintre fetele oamenilor, ar fi avut si copii cu ele. In plus, ei i-ar fi invatat pe oameni multe lucruri, in mare parte rele, necunoscute pana atunci, printre care si vrajitoria. Asta s-ar fi intamplat candva intre izgonirea din Eden si potopul lui Noe.

De ce ar crede cineva o asemenea interpretare uimitoare? 

Geneza 4 in ordine cronologica?

Am auzit de curand pe cineva sustinand faptul ca Dumnezeu ar mai fi creat alti oameni in afara de Adam si Eva, dar intr-un mod asemanator, cel mai clar contraargument pentru mine e pasajul din Faptele apostolilor 17:26: "El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului" (cu referire evidenta la Adam).
Mi se pare nepotrivita presupunerea ca evenimentele din Geneza 4 ar fi relatate in ordine strict cronologica. Despre nasterea lui Set se scrie dupa ce ni se prezinta intregul neam al lui Cain pana la a saptea generatie. Dar in capitolul 5, scrie clar ca Set s-a nascut cand Adam avea 130 de ani. Oare neamul lui Cain ar fi ajuns la a saptea generatie intr-un timp atat de scurt?
Referitor la teama lui Cain ca l-ar putea omori cineva, ar fi pe deplin justificata daca ar fi trait in jur de 900 de ani (precum tatal sau, 930 de ani, sau precum fratele sau, Set, 912 ani). In cei aprox 900 de ani erau deja o multime de oameni pe pamant (Eva a nascut fii si fiice dupa nasterea lui Set, care la randul lor au avut si ei fii si fiice si tot asa...). Cel putin unul din ei ar fi putut avea dorinta sa il omoare pe Cain pentru ce facuse, daca Dumnezeu nu l-ar fi protejat cu o interdictie.
Cea mai acceptata varianta e ca Geneza 4 nu prezinta lucrurile in ordine strict cronologica. Cain si-a luat nevasta dintre surorile / nepoatele lui, Set la fel si tot asa...

Cumpatarea si intelesul ei corect

Este o greşeală să gîndeşti că creştinii ar trebui să fie abstinenţi; mahomedanismul este o religie a abstinenţei, nu creştinismul. Desigur, poate să fie de datoria unui anumit creştin, sau a oricărui creştin, la un moment dat, să se abţină de la băuturi tari, fie pentru că este genul de om care nu poate să bea fără să bea prea mult, fie pentru că vrea să dea banii aceia săracilor, fie pentru că este împreună cu oameni care sînt înclinaţi spre beţie şi nu trebuie să-i încurajeze prin faptul că bea el însuşi. Dar ideea importantă este că el se abţine pentru un motiv bun, de la ceva ce el nu condamnă şi de care îi place să-i vadă pe alţi oameni bucurîndu-se. Una dintre trăsăturile unui anumit tip de om rău este că el nu poate renunţa la un lucru fără ca să vrea ca toţi ceilalţi să renunţe la lucrul acela. Aceasta nu este calea creştină. Un anumit creştin poate găsi potrivit să renunţe la tot felul de lucruri pentru anumite motive speciale — să renunţe la căsătorie, la carne, la bere, la filme; dar în momentul cînd el începe să spună că acele lucruri sînt rele în ele însele, sau cînd începe să-i desconsidere pe ceilalţi oameni care le folosesc, el este pe o cale greşită.
(Clive Staples Lewis, "Crestinismul redus la esente")

Impaca-te cu fratele tau, apoi vino si adu-ti darul!

Insusi Domnul Isus ne invata ca daca ii spunem fratelui sau semenului nostru cuvinte jignitoare, nu mai are rost sa ne rugam [pentru altceva], deoarece Dumnezeu nu ne mai asculta (Matei 5:21-24). De asemenea, apostolul Pavel scrie ca daca minti, sau furi, sau te manii si vorbesti vulgar, Il intristezi pe Duhul Sfant (Efeseni 4:25-32) si astfel relatia ta cu Dumnezeu este blocata. Prin urmare, daca ai facut din relatia ta cu Dumnezeu

Decizii cu motivatii corecte?

Stim cu totii situatii cand am facut vreun pacat si pe urma am incercat sa-i gasim scuze si motivatii unde n-ar fi trebuit sa le cautam. Mai grav a fost cand am crezut noi insine ca am si gasit acele scuze si motivatii.
Spunea cineva: "cele mai rele minciuni sunt acelea pe care ni le spunem noua insine si chiar ajungem sa le credem".
Cam asa stau lucrurile si cu deciziile pe care le luam, fara sa analizam suficient de mult sau suficient de obiectiv si cu rugaciune. Ne place sa credem ca luam decizii bune. Nu ne place cand diferite persoane sau situatii ne ridica semne de intrebare cu privire la deciziile pe care le-am luat deja. Sau cu privire la motivatiile pentru care am facut-o.
S-ar putea sa fi fost decizii gresite - ne asumam riscul sa le consideram corecte? Sau s-ar putea sa fi fost decizii corecte, dar din motivatii gresite. Ce ne facem?

"El are mila de cine vrea" - cum intelegem asta?

Nu atarna nici de cine alearga, nici de cine vrea, ci de Dumnezeu, care are mila. El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea. (Romani 8: 16, 18)

♫ Michael W. Smith - Take Me Home

Hello, old Friend
How long has it been?
You've walked beside me all this miles
These years that came and went
And I have held you close,
But you have held me closer
All my life
This beautiful life...

inca "o bucata de vreme"

Eva [...] a nascut pe Cain [...] si pe fratele sau Abel.
[...] Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. (Geneza 4:1-3)
Mi-au atras atentia cuvintele: "dupa o bucata de vreme". Dupa o lunga bucata de vreme, as adauga. Nu stiu cati ani. Zeci de ani!
Ce au facut in tot acest timp Adam si Eva, nu se mai spune despre ei. Probabil, nimic suficient de important cat sa merite mentionat.
Stau si ma gandesc, trec anii pe langa mine. Pe langa noi. Sa nu-i lasam sa treaca fara sa realizam in ei acele lucruri care sa merite mentionate la final.
Domnul Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa rascumparam timpul.