Pedeapsa vesnica pentru greseli limitate in timp - o nedreptate oare?

De curand, auzeam pe cineva spunand ca nu-i de acord cu ideea unui Dumnezeu asa cum Il prezinta Biblia. Fiindca nu i se parea drept din partea unui asemenea Dumnezeu sa pedepseasca omul o vesnicie intreaga, pentru pacate pe care le-a comis intr-o perioada limitata de timp (fie ca e vorba doar de clipe sau, dimpotriva, de zeci de ani).

Aparent ar fi un argument solid.



Dar, chiar si omeneste vorbind, nu e tocmai absurd. De exemplu, pentru o crima comisa intr-un timp scurt, se plateste cu ani multi de inchisoare.

Insa privind in Biblie, trebuie sa fim constienti ca pedeapsa vesnica - "focul cel vesnic [...] a fost pregatit diavolului si ingerilor lui" (Mat.25:41), nu omului. Dimpotriva, vedem ca omul a fost asezat la inceput de Dumnezeu nu intr-un loc de pedeapsa, ci in gradina Eden - un loc minunat.

Dumnezeu, in dreptatea Lui, a lasat omului posibilitatea sa aleaga de Cine sa asculte, pe Cine sa urmeze. Si rasplata este pe masura: il urmeaza pe Dumnezeu, vor "intra in odihna Lui" (Evrei 4); il urmeaza pe diavol, va primi pedeapsa pregatita pentru acesta din urma: "duceti-va [...] in focul cel vesnic" (Mat.25:41).

De ce rasplata vesnica? Pai Dumnezeu a facut in asa fel incat omul sa traiasca vesnic. Nici moartea fizica nu-i pune capat definitiv: duhul omului "se intoarce la Dumnezeu, care l-a dat" (Ecl.12:7). Pe toti ne asteapta judecata, "pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup." (2 Cor. 5:10).

Dumnezeu traieste vesnic, diavolul traieste vesnic, dar si omul traieste vesnic. Fie ca omul alege sa urmeze pe Dumnezeu sau pe diavol, va primi rasplata cuvenita Celui caruia I s-a supus: "cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica." (Dan.12:2)