Prin mila si harul lui Dumnezeu, ma gasesc astazi, dupa doisprezece ani, mergand pe "calea ingusta" (Matei 7:14).
Citeam ce am scris aici (click) cu un an in urma, despre intoarcerea mea la Dumnezeu in anul 2001 si despre ceea ce a urmat:
[...]am trecut prin multe schimbari si transformari pe plan spiritual. Unele au venit imediat si intr-un mod brusc, altele in mod treptat si probabil mai tarziu decat ar fi fost de asteptat - asta cred ca se datoreaza, macar in parte, faptului ca m-am dovedit deseori incapatanat si am respins in repetate randuri anumite adevaruri si realitati pe care ar fi trebuit sa le accept.
Dar sunt recunoscator ca am stat de-a lungul timpului sub o ploaie binecuvantata de invataturi, fie primite in mod direct din Biblie, predici, cursuri, carti sau alte surse, fie indirect, prin exemplele celor credinciosi (din jurul meu si nu numai).
Cred ca sunt unii care, asemeni eroului de basm, "cresc intr-un an cat altii in zece ani". In viata de credinta, ma refer. Slava Domnului pentru astfel de oameni. Cred ca ritmul in care crestem ca si crestini, depinde mult de masura in care ne lasam prelucrati de Dumnezeu. Eu unul, cred ca am fost opusul "eroului de basm" in ce priveste cresterea - desi nu cred ca pot aprecia in mod obiectiv daca raportul cresterii e acelasi. Daca as folosi ca indicator citirea Bibliei (indicator care, macar ca are caracter obiectiv, nu consider ca e suficient de relevant), ar fi fost frumos sa pot spune ca am parcurs-o de douasprezece ori (cate o data pe fiecare an), dar realitatea e ca abia anul acesta ajung pe la jumatate din acest numar.
Mi-e mai usor sa ma compar cu ceea ce am fost inainte de a ma intoarce la Dumnezeu, decat cu ce-ar fi trebuit sa fiu astazi. Tot acum un an am scris:
Uitandu-ma in urma la anii care au trecut, privind de unde am inceput, prin ce am trecut, ce am invatat si ceea ce sunt astazi, simt nevoia sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui, pentru ca mi-a oferit lumina in aceasta calatorie, mi-a venit in ajutor la nevoie si nu m-a parasit.
Pot afirma si eu acum: sunt incredintat ca Acela care a inceput in mine aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos (Filipeni 4:1).
Pun mai jos versurile unei cantari care-mi place mult:
În umblarea mea prin lume
În ispitele haine,
Peste tot, Isuse Doamne,
Numai harul Tau ma tine.
Numai harul, numai harul
Ma pastreaza ne-ncetat
El ma face, el ma tine
Credincios cu-adevarat.
Când doresc s-ascult Cuvântul,
Sa-l primesc cum se cuvine,
Vad cum totu-mi sta-mpotriva:
Numai harul Tau ma tine.
În lucrarea Ta preasfânta
- Unde m-ai chemat pe mine -
Cu-atât de putina roada,
Numai harul Tau ma tine.
Orisicând si-n orice stare,
Doamne, îndraznesc la Tine:
Si-n smerire, si-n-naltare,
Numai harul Tau ma tine.
