Cum suparacios poate avea nuante si intelesuri diferite, mentionez din start ca ma refer la "acea trasatura care face o persoana usor de iritat".
Am citit recent intr-un exemplu ca o femeie a spus un lucru despre ea, care ar fi catalogat-o drept smerita. Dar in perioada urmatoare s-a vazut ce era in interiorul ei: era egoista, mandra, incapatanata si suparacioasa.
Suparacioasa? Intre primele trei trasaturi rele, puteam face usor legatura cu orgoliul. Dar pe urma am realizat ca, printre trasaturile oamenilor saraci in (sau chiar lipsiti de) smerenie, se numara si a fi suparacios. In cuvinte, devine: "Cine e cutare, sa-mi faca (sau sa-mi zica) mie asa ceva?"
Din mandrie, din orgoliu (opusul smereniei), as putea deveni suparacios (iritat) foarte repede, daca nu veghez. Si nu doar mie imi fac rau, ci si celor din jur, formand o atmosfera nepotrivita sau chiar pornind conflicte.
Gandesc ca mai sunt si alte cauze pentru a fi suparat (sau manios): imi vine acum in minte un caz de exceptie: cand cauza este de fapt o nedreptate suferita de altcineva in afara de noi.
