intoarcerea mea la Dumnezeu

Mi-aduc si acum aminte, desi au trecut atatia ani peste ziua aceea. Cred ca astfel de momente care schimba cursul vietii unui om nu se pot uita; cel putin, nu cu usurinta.
Vreau mai intai sa scriu unele lucruri de dinainte de acea zi. Nascut intr-o familie cu parinti credinciosi, am fost crescut in invatatura crestina, dus la o biserica de pe vremea cand inca nu puteam merge pe picioarele mele. Fiindca auzeam de mic povestiri din Biblie si invataturi devenisem intr-o oarecare masura obisnuit cu ele, astfel ca nu ma mirau, dar nici nu-mi starneau o mai mare curioziteate, cum probabil ca ar fi fost de asteptat. De crezut le credeam, caci mi-aduc aminte ca indoielile au urmat mult mai tarziu.



Am participat la cursurile de la scoala duminicala care se tineau in cladirea bisericii, astfel ca am invatat multe lucruri si cunostintele mele biblice s-au largit semnificativ. Insa nu puteam patrunde adevarurile de baza ale lucrarii de mantuire, priveam cu superficialitate totul si cu prea putina curiozitate.
Mi-aduc aminte ca intr-o seara de joi, in vacanta de vara de dinainte de clasa a opta, eram intr-o biserica de la tara. Predica de acolo a fost una de evanghelizare, explicand lucrarea de salvare a jertfei Domnului Isus prin cuvinte simple.
A fost exact ceea ce aveam nevoie sa aud. Desi cunosteam dinainte lucruri despre Dumnezeu, stiam ca este drept, stiam ca este bun, dar nu realizasem pana atunci cum au putut aceste trasaturi sa se lege prin lucrarea Domnului Isus. Credeam ca Domnul Isus venise printre noi sa faca minuni, sa vindece oameni si sa aduca Vestea Buna a iertarii lui Dumnezeu, dar nu intelegeam pana atunci motivele pentru cel mai important lucru: de ce, intr-un final, a ales sa moara. In repetate randuri, ma intrebasem de ce n-a ales Domnul Isus sa faca asa cum ii cereau ceilalti: sa se dea jos de pe cruce si sa-si vindece ranile; astfel, ziceam eu, ceilalti ar fi crezut cu siguranta in El!
Dar acum, iata, parca deschideam pentru prima oara ochii spre un adevar care n-a fost niciodata departe de mine. Un adevar pe langa care trecusem in repetate randuri fara sa iau seama la el. Acum intelegeam ca a fost nevoie ca Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu, sa moara pentru noi, pentru mine, ca altfel nu puteam fi iertat... Intelegeam acum ca jertfele Vechiului Testament reprezentau indicatoare tocmai spre aceasta Jertfa deplina si suficienta a Domnului Isus.
Mi-aduc aminte ca am plecat ganditor spre casa. Cu lacrimi in ochi ii multumeam lui Dumnezeu pentru Jertfa Domnului Isus si imi predam viata in mana Lui.
Iata inceputul lucrarii Duhului Sfant in viata mea. Desi cred ca ma chemase de mai multe ori inainte, abia acum pricepeam si-I raspundeam. Iata, ziua aceea, ziua in care mi-a parut rau de pacatele facute, a marcat pentru mine un nou inceput. Prin harul si mila lui Dumnezeu, am fost atunci nascut din nou - lucrarea minunata a unui Dumnezeu atotputernic.
Nu imi aduc aminte sa fi notat nicaieri ziua aceea undeva atunci, pe vreo foaie de hartie, sau in vreun calendar. Dupa un timp (cateva luni, din ce-mi aduc aminte), privind in calendar, am gasit data in care e cel mai probabil sa se afle acea zi: 30 august 2001. Dupa mai putin de doua saptamani au urmat evenimentele tragice de la World Trade Center - 11 septembrie 2001.
In anii care au urmat, am trecut prin multe schimbari si transformari pe plan spiritual. Unele au venit imediat si intr-un mod brusc, altele in mod treptat si probabil mai tarziu decat ar fi fost de asteptat - asta cred ca se datoreaza, macar in parte, faptului ca m-am dovedit deseori incapatanat si am respins in repetate randuri anumite adevaruri si realitati pe care ar fi trebuit sa le accept.
Dar sunt recunoscator ca am stat de-a lungul timpului sub o ploaie binecuvantata de invataturi, fie primite in mod direct din Biblie, predici, cursuri, carti sau alte surse, fie indirect, prin exemplele celor credinciosi (din jurul meu si nu numai).
Uitandu-ma in urma la anii care au trecut, privind de unde am inceput, prin ce am trecut, ce am invatat si ceea ce sunt astazi, simt nevoia sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui, pentru ca mi-a oferit lumina in aceasta calatorie, mi-a venit in ajutor la nevoie si nu m-a parasit.
Pot afirma si eu acum: sunt incredintat ca Acela care a inceput in mine aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos (Filipeni 4:1).